Psalmul 46

Dumnezeu e adăpost și sprijin
Un ajutor care niciodată nu lipsește,
Și nu ne temem, chiar dacă-i pământul plin
De atâta rău, ce peste tot mustește.


Este-un râu cu apă cristalină,
Ce curge prin cetate și izvoarele-o înveselesc
Iar când Dumnezeu tronează nu se clatină,
Ba mai mult-o ajută, când zorile se-ntrezăresc.


Neamurile se frământă-n sucul propriu,
Îmbătate de dorinți de stăpânire...
Și cad de pe piedestal în derizoriu,
Spre rușinea lor și spre pieire.


Veniți dar, de priviți și voi
Lucrările pe care le-a făcut El pe pământ...
Cum a ars cu foc care de război,
Cum sfărâmat-a arcul și săgețile le-a frânt.


Opriți-vă, și să știți că Domnul este!
Stăpân peste oameni, munți și mare
Și nu doar că e cu noi și ne păzește,
El va fi și turnul nostru de scăpare.

~Amin